Labels

BREAKING NEWS
Invalid or Broken rss link.

  

15 februarie 2017

Furnizor de formare autorizat – caut comisie de examinare!

De ce nu reușim să ne urnim deloc în această direcție? Explicațiile sunt multe, cred că ne-am putea face o lucrare măcar de disertație dacă nu de doctorat original pe această temă. Explicațiile țin printre altele de cum suntem crescuți, de preț, de oportunitate, de încredere în furnizorii de formare, de calitatea serviciilor de formare prestate de furnizori, de predictibilitate etc. Nu întâmplător am menționat predictibilitatea, pentru că despre această componentă vă vorbesc mai jos.

Predictibilitatea lui Spanac.What-is-Spinach

M-am convins că predictibilitatea este ceva alogen sistemului mlăștinos al formării profesionale a adulților, fapt care, din păcate, contribuie mult la îndepărtarea persoanelor interesate de cursuri. Am să menționez doar trei momente de „poftim? Wtf? Cum așa? Ce puii mei?” în relația cu instituțiile direct responsabile de bunul mers al lucrurilor din domeniu:

  • 2011 – The curios case of the missing certificate de absolvire. Am deschis două cursuri de management de proiect consecutive pentru că cererea era mare, cca. 50 de omuleți cursați, solicităm comisie, dăm examenele, înregistrăm PV-urile, solicităm certificate de absolvire și… surpriză. Nu mai sunt de găsit pe nicăieri certificate pentru că cei responsabili se poticniseră în procedura de achiziție. Fără niciun fel de atenționare înainte, deși ne plimbaserăm destul de mult pe holurile instituției cu deschiderea cursurilor și înregistrarea tuturor chestiilor. Explică participanților că deși au plătit și tu le-ai promis că le dai, mai au de așteptat un CAR de vreme până când primesc certificatul, deși legea spune 30 de zile. Btw, în acele vremuri se „traficau” ceva de speriat certificate între Comisiile de Autorizare Județene (CAJ), se căutau și în gură de șarpe 3 tipizate.
  • 2015 – The silence of the legiuitor – Guvernul ia Hotărârea nr. 567 prin care încearcă să facă un pic de ordine în Cadrul Național al Calificărilor. Formularea unor prevederi e atât de ciudată încât 99% dintre cei care citesc hotărârea (inclusiv Comisii de Autorizare din țară!) nu înțeleg și așa se ajunge la concluzia că furnizorii de FPC privați nu mai pot derula programe de formare de tip inițiere/specializare/perfecționare pentru care cerințele de acces minime sunt „studiile superioare” – deci bye, bye cursuri de management de proiect, achiziții publice, manager resurse umane etc. Actul legislativ respectiv NU intenționa să aducă modificări în acest sens, dar interpretarea unor CAJ a fost de așa natură încât nu se mai puteau emite autorizații pentru astfel de furnizori. A fost nevoie de depunerea mai multor cereri de chemare în judecată a statului român de diverse asociații patronale și furnizori de formare pentru ca JUDECĂTORII să clarifice practic ce a vrut să zică Guvernul.

Nopțile minții nu s-au oprit aici, una este în desfășurare chiar acum.

  • Decembrie 2016 – Ordonanța „cu de toate” – În decembrie 2016 este emisă Ordonanța de Urgență nr. 96 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii. Furnizorii de FPC care dăduseră statul în judecată din cauza HG 567 au răsuflat în sfârșit ușurați: OUG menționează clar pentru toată lumea, la mai mult de un an de la apariția HG 567, că furnizorii de formare profesională a adulţilor, autorizaţi în condiţiile prezentei ordonanţe, au dreptul să organizeze, pentru persoanele care au absolvit studii universitare, programe de perfecţionare şi specializare definite la art. 8 alin. (3) lit. c), finalizate cu certificate de absolvire cu recunoaştere naţională.

Veștile din Ordonanță continuă. Dacă până la acel moment furnizorii de FPC plăteau direct experții evaluatori din comisiile de evaluare de la finalul fiecărei sesiuni de curs, după intrarea în vigoare a OUG finanţarea cheltuielilor pentru plata indemnizaţiilor (…)  specialiştilor pe domenii ocupaţionale desemnaţi în comisiile de examinare, (…) se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Ceea ce în aparență nu ar genera nicio problemă. Doar că of course it did :-w Se pare că începând cu data de 17 ianuarie când a avut loc o mega videoconferință MMuncii și CAJ, CAJ din TOATĂ țara nu mai au voie să desemneze comisii de evaluare a cursurilor pentru că ne aflăm într-un purgatoriu al plății experților. MMuncii nu poate să îi plătească pentru că încă nu au apărut normele de punere în aplicare a OUG, iar furnizorii de FPC nu mai au voie să îi plătească pentru că ordonanța zice că îi plătește BS. Și partea scary abia acum vine: în nota de fundamentare a OUG 96 scrie că prezentul act normativ nu are impact financiar asupra bugetului general consolidat. Deci cum facem? Tot noi îi plătim dar prin MMuncii sau nu îi mai plătim sau nu mai facem examene? Sau cum? CAJ din țară s-au străduit să găsească soluții „creative” și la această problemă solicitând alte hârtii… dar … ?!

În ritmul ăsta, în câțiva ani, ajungem la procente negative la învățare pe tot parcursul vieții. Btw, de asta nu se termină evaluarea pe 4.1/4.2 POCU? Că oricum nu ar putea beneficiarii să își facă activitățile de formare cum trebuie în condițiile astea?

Raluca Prelucă

Sursa foto: popeye.org

Sursa articol: www.fonduri-structurale.ro

 

            5.

            ANTREPRENORIAT CU FINANTARE 100% NERAMBURSABILA PRIN “START-UP NATION – ROMÂNIA”

            Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 10 din 27 ianuarie 2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii prin programul “Start-up Nation – România”, se acordă un ajutor de minimis în sumă de 200.000 lei (aproximativ 44.000 Euro) reprezentând 100% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru înfiinţarea de noi afaceri.

            Prin acest program se încurajează spiritul antreprenorial, segment deosebit de important al economiei naţionale, segment care trebuie pornit cât mai urgent în Romania.

            Un astfel de program funcţionează cu success şi în alte ţări. Exemplu: Israel, Marea Britanie şi altele.

            România a mai benecificat de programe asemănătoare şi au avut un success răsunător în mediul de afaceri. Este vorba de România Start-up unde statul a finanţat micile afaceri cu max. 25.000 de euro sau România Start-up Plus în care va finanţa afaceri cu max. 40.000 euro.              Aceste programe sunt extraordinare pentru tinerii care îşi doresc propria afacere. Este momentul să înţelegem cât de important este antreprenoriatul şi care sunt avantajele oferite de stat. Astfel, fiecare afacere nouă contribuie la consolidarea şi dezvoltarea economiei româneşti.

Dar, foarte important de reţinut că, toţi cei care vor aplica la un astfel de program este necesar să urmeze mai multe forme de instruire, precum cel mai important, cursul de antreprenoriat, special conceput, organizat de către Şcoala Docendo având o tematică adaptată cerinţelor unor astfel de programe.

            Până la elaborarea normelor de aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă şi data de lansare, respectiv 1 mai 2017, aplicantul trebuie să consulte un specialist în accesare de fonduri nerambursabile şi “să-şi facă temele împreună”. Acest program va fi până în anul 2020, dar nu uitaţi că primul venit este primul servit.

            Cu 200.000 lei (aproximativ 44.000 euro) nerambursabili 100%, poţi porni o mică afacere de familie fără probleme. Cel mai important lucru este să ai o idee de afaceri viabilă şi realistă, iar restul înseamnă implicare, dăruire, muncă, încredere şi pasiune.

 

 

           25.12.2016

           Sfintele Sărbători de Crăciun să vă aducă linişte, sănătate, putere de muncă şi multe bucurii alături de cei dragi.  Crăciun fericit!

           4.

           MEDIEREA CONFLICTELOR

            Termenul sau noțiunea de conflict are o puternică conotație negativă, evocând cuvinte ca: poziție, mânie, agresivitate, însă, conflictul nu trebuie să fie neapărat o experiență neplăcută sau negativă.

            Avem o gamă largă de conflicte, experimentate de oameni, precum: conflicte în familie, în instituții, organizații și în majoritatea cazurilor, conflictele pornesc de la anumite neînțelegeri, interpretări false ori judecăți greșite.

            Principalul mijloc de a rezolva un conflict îl reprezintă comunicarea. Aceasta ar constitui o soluție care să răspundă nevoilor reale ale persoanelor aflate în conflict.

            Oricare ar fi dificultatea unui conflict cunoașterea aprofundată a punctelor care provoacă blocaje și a nevoilor corespunzătoare, condiționează soluțiile de rezolvare a conflictului.

            Când suntem într-un conflict, suntem în general stăpâniți de sentimente negative (furie, dorință de răzbunare, de logică ”o să mi-o plătească”, de a câștiga prin pierderea altuia față de interlocutorul nostru pe care îl facem responsabil pentru nenorocirile noastre.

            De multe ori, în fața unui conflict, construim pentru a ne proteja , ziduri între interlocutorul nostru și noi înșine.

            Armele pe care le folosim pentru a ne apăra sau lupta (învinuiri, acuzații, intenții atribuite celuilalt, amenințări mascate sau nu, critici, insulte, vorbe sarcastice etc., îl fac pe celălalt să se închidă în sine, să refuze să ne asculte să ne înțeleagă și așa mai departe.

            Recunoașterea reciprocă a nevoilor celuilalt partener în conflict, acceptarea eventualelor neînțelegeri privind interpretarea faptelor contribuie la rezolvarea conflictului și bineînțeles contribuie la apariția unor posibile soluții la problemele ridicate de fiecare.

            Prin urmare, ajungem la ceea ce am amintit anterior că facilitarea comunicării crează soluții de rezolvare a conflictelor propriile soluții ale partenerilor de discuție.

            Când un conflict este intens sau ia amploare părțile pot pierde din vedere chiar propriile probleme care la adus în conflict.

            În concluzie, soluția rezolvării unui conflict este comunicarea sau apelați la o terță persoană, numită mediator, astfel: ”UN PROCES EVITAT ESTE UN PROCES CÂȘTIGAT”!, dar, ”CINE SEAMĂNĂ VÂNT, CULEGE FURTUNĂ”.

            3.

            DESPRE MANIPULARE

            M-am gândidt pe parcursul realizării acestui blog care să fie primul meu articol, în condiţiile în care a durat câteva luni bune realizarea lui. De aici să trageţi concluzia cât de greu mă hotărăsc.

            Idei au fost multe, exemplificând: medierea între teorie şi practică, medierea şi exercitarea profesiei, acorduri de mediere, etc. Dar, am avut ideea de a relata întâmplări practice, unde medierea poate fi aplicată cu mare succes. Exemplu: medierea între reprezentanţii ministerului fondurilor europene şi beneficiarii de proiecte de finanţare nerambursabilă sau exercitarea clandestină a profesiei de contabil de către angajaţi ai Ministerului Finanţelor, inclusiv modul de exercitare a profesiei de vameş (agent vamal).

            Dar m-am gândit să aleg primul subiect despre manipulare, mai exact cu să ne purtăm cu persoanele care ne manipulează. Aş vrea să spun că fiecare articol scris pe acest blog are manuscris şi în cel mai scurt timp va avea şi ISSN, după ce voi face funcţională, în cadrul Asociaţiei pentru Rezolvarea Conflictelor, Editura „DOCENDO”.

            Există mai multe tipuri de manipulare a oamenilor. O definiție a manipulării ar putea fi: acțiunea de schimbare a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor unei persoane sau ale unui grup social în vederea atingerii unor scopuri dorite de către altcineva (persoane, grupuri, organizații) fără exercitarea forței și lăsând impresia că această schimbare este o decizie liberă[1].

            Pe parcursul mai multor articole voi vorbi despre două tipuri de manipulare, respectiv manipulare pozitivă şi manipulare negativă. O parte din manifestările comportamentale despre care voi face referire sunt preluate şi prelucrate din practică.

            Manipularea pozitivă şi negativă ar putea fi situaţia în care o persoană, prin manipulare, încurajează pe alţii să facă ceva, pentru a le da încredere că pot face un lucru de care ei nu se cred în stare, exemplu de manipulare pozitivă. Dar, multe din aceste metode au la bază manipularea negativă. Persoana respectivă foloseşte o comunicare indirectă şi ambiguă. În cele mai multe cazuri persoana sau persoanele care iniţiează, săi spunem „jocul” nici măcar nu realizează ceea ce face.                                                                                                                                           

1.http://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_%C3%AEn_pres%C4%83, 25.12.2014, ora 18.00.

 

          2.

PARTAJUL BUNURILOR DINTR-O RELAŢIE DE CONCUBINAJ

Legislaţia română nu prevede în mod explicit convieţuirea sub forma concubinajului. Potrivit art.258 din Noul Cod Civil, statul român ocroteşte familia şi este obligat să sprijine, încheierea căsătoriei, precum şi, dezvoltarea şi consolidarea acesteia.

Majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene, au legiferat sau se află în curs de legiferare, relaţiile dintre cupluri (bărbat şi femeie) în forma concubinajului ca urmare a numărului mare de copii născuţi din astfel de situaţii. De exemplu, la nivelul anului 2014 în Islanda 65% dintre copii născuţi, provin din relaţii de concubinaj. Deşi, legislaţia română nu recunoaşte concubinajul, interesul superior al copilului provenit dintr-o astfel de relaţie este protejat (art.260 Noul Cod Civil).

Relaţia de concubinaj din ultimii ani, reprezintă o formă modernă de convieţuire preferată de numeroase cupluri ca fiind o formă clasică a căsătoriei, având ca justificare motive economice. Acest lucru, presupune că, nimic nu mai împiedică un cuplu necăsătorit să locuiască, să aibă copii, să realizeze venituri, să angajeze cheltuieli şi să dobândească bunuri împreună. Problema se pune, atunci când, relaţia de concubinaj se încheie, şi cum se realizează partajarea bunurilor. Nu acelaşi lucru se învederează în cazul interesului superior al copiilor născuţi dintr-o astfel de relaţie. Dar, potrivit art. 329 Noul Cod Civil, partenerii cuplului pot încheia la începutul relaţiei lor o convenţie matrimonială unde se stipulează clar, proprietatea bunurilor fiecăruia precum şi, proprietatea viitoarelor bunuri achiziţionate împreună, dacă, ulterior aceştia îşi vor uni destinele.

            Relaţiile personale ale unui cuplu aflat în concubinaj nu ridică probleme din punct de vedere legal, în sensul că, oricare îşi poate părăsi partenerul de viaţă, nefiind obligat să respecte anumite prevederi legale aşa cum, sunt prevăzute într-o relaţie de căsătorie legal încheiată.

            Indiferent că ne aflăm într-o relaţie de concubinaj sau căsătorie legal încheiată, dacă nu se încheie o convenţie matrimonială, bunurile dobândite în comun se află în devălmăşie. Tipul de proprietate, în astfel de situaţii se numeşte pe cote părţi. Astfel, dacă un anumit bun dobândit nu este partajabil în natură şi foştii concubini nu se înteleg, atunci bunul respectiv poate fi vândut şi suma de bani obţinută va fi împărţită conform cotei ce-i revine fiecăruia.

            În ceea ce priveşte, regimul actelor juridice şi încheierea lor de către concubini putem menţiona că oricare dintre concubini în calitate de proprietar comun poate face acte de folosinţă asupra bunurilor comune numai în măsura în care nu aduce atingere folosinţei celuilalt proprietar, şi nu schimbă destinaţia bunurilor respective, ceea ce presupune că actele de folosinţă nu pot fi făcute decât cu consimţământul celuilat coproprietar, la fel şi în cazul actelor de dispoziţie.

            În practica judiciară, s-a întâlnit situaţia în care un bun este dobândit de cei doi parteneri de viaţă, dar în actul de proprietate figurează numai unul dintre ei, situaţie în care contribuţia celuilalt partener fiind doar o situaţie de fapt. În astfel de cazuri, contribuţia fiecăruia se poate dovedi prin orice mijloc de probă.

Un alt aspect important în relaţia de concubinaj este moştenirea. Astfel, nici unul dintre parteneri nu au vocaţie la moştenirea celuilalt, atunci când vorbim de moştenire legală. Dar, nimic şi nimeni nu împiedică partenerii să lase un testament. Această regulă, nu este aplicabilă şi în cazul moştenirii copiilor. Ei se bucură de acelaşi regim de ocrotire ca orice copil născut dintr-o căsătorie legal încheiată. Infans conceptus pro nato habetur, quotiens de commodis eius agitur – copilul conceput este privit ca şi născut, ori de câte ori interesele lui o cer.

            Prin urmare, ambii părinţi sunt obligaţi de a se îngriji de buna creştere, educare şi dezvoltare a copilului lor minor. În situaţia când concubinii se despart, partenerul căruia nu îi este încredinţat minorul este obligat, în raport de veniturile sale, să plătească pensie de întreţinere, potrivit art.529 din NCC, astfel: ¼ pentru un copil, 1/3 pentru doi copii şi ½ pentru trei sau mai mulţi copii.

Şi în cazul relaţiei de concubinaj, copilul născut, beneficiază de relaţie de rudenie şi faţa de rudele părinţilor săi, astfel are dreptul la moştenire a ambilor părinţi sau la moştenire a altor rude.

Copilul născut dintr-o relaţie de concubinaj, va dobândi numele de familie al părintelui faţă de care a fost stabilită mai întâi filiaţia. Dacă filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, părinţii pot conveni asupra numelui. Fie va purta numele de familie al unuia dintre părinţi, fie numele lor reunite. În caz contrar, numai instanţa judecătorească va stabili ce nume al părinţilor va purta copilul.

În situaţia ruperii relaţiei de concubinaj, împărţirea bunurilor dobândite în comun, se poate face astfel: prin acord comun, prin mijloace extrajudiciare, dacă nu există o convenţie matrimonială şi prin hotărâre judecătorească. Dovada relaţiei de concubinaj trebuie probată prin orice mijloc de probă.

            Prin urmare, un proces evitat este un proces câştigat.

              

           1.

               AVANATAJELE MEDIERII ÎN CADRUL ASOCIAŢIILOR DE PROPRIETARI

            Se vorbeşte despre mediere de mai bine de 10 ani de la aparaţia Legii 192/2006 privind medierea, dar nu observăm o schimbare, mai mult decât atât nu se întelege ce înseamnă mediere, nu se dă încredere în instituţia mediatorului, în condiţiile în care în SUA aproximativ 90% din procese sunt rezolvate prin mediere.

            Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane numită mediator, care respectând principiile de imparţialitate, confidenţialitate (tot ce se discută în biroul mediatorului este confidenţial), neutralitate, auto-determinare a părţilor şi, în schimbul unui onorariu, facilitează comunicarea dintre părţi, generând acţiuni de rezolvare a conflictelor, a neînţelegerii, a disputei, etc., obţinaâd soluţii convenabile eficiente şi durabile.

            Părţile, persoane fizice şi/sau juridice – subiecte de drept - pot recurge la mediere, inclusiv după declanşarea procesului în faţa instanţei, solicitând acesteia, fie acordarea unui termen pentru declanşarea procedurii de mediere, fie să ia act de acordul de împăcare a părţilor şi să pronunţe o hotărâre în acest sens.

            Conflicte ce pot fi soluţionate, conform legii, prin mediere sunt următoarele:

               1. În dreptul civil (pretenţii civile, moşteniri, neînţelegeri dintre proprietari ai imobilelor şi asociaţiile de proprietari - raporturi locatari, evacuări, obligaţii de a face, divorţ, partaj de bunuri comune, plan parental, custodia minorilor etc.).

               2. În dreptul penal, medierea poate avea loc în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi altele  asemenea situaţii, prevăzute în legi speciale.

               3. Alte domenii de aplicare a medierii: dreptul muncii, protecţia drepturilor de autor, protecţie socială, protecţia mediului, cazuri de malpraxis, protecţia consumatorului, drept bancar şi alte dispute la care părţile pot dispune.

            Principalele avanataje, pe care le poate oferi instituţia medierii sunt: economie de timp şi bani, recuperarea parţială a taxei de timbru, poate fi aplicată înainte şi pe tot parcursul procesului civil sau penal, închiderea dosarelor penale, conflictul dintre părţi se poate finaliza într-un termen scurt (2 h sau 2 saptămâni), ambele părţi angajează un singur mediator, părţile pot fi asistate de avocaţi sau alte persoane, medierea are loc în afara sălilor de judecată, confidenţialitatea discuţiilor.

            Un exemplu concret privind folosirea medierii într-un litigiu, la o asociaţie de proprietari, în conflict cu o  familie de pensionari cu un venit de 700 lei/lună, proprietari ai imobilului, îl constituie economia de timp şi bani şi nu deloc de neglijat stresul părţilor. Dacă asociaţia de proprietari X are de recuperat un debit în valoare de 1000 lei de la proprietarul Y, constând în restanţă la cheltuielile de întreţinere şi penalităţi de întreţinere, Asociaţia de Proprietari poate investi, cu o cerere, un birou de mediator şi invită proprietarul imobilului la o  discuţie, negociere, privind datoria acumulată faţă de Asociaţia de Proprietari, lucru ce se va transpune într-un Acord de Mediere, ce poate constitui în titlu executoriu sau poate fi înaintat instanţei de judecată pentru a se lua act de înţelegere a părţilor. De reţinut că, un Acord de Mediere încheiat de un mediator, poate fi supus verificării legalităţii celor menţionate în cuprinsul său de către un notar public sau de către instanţa de judecată.

            Procedura clasică de recuperare a datoriei, constă în cererea de chemare în judecată făcută de Asociaţia de Proprietari, prin consilierul juridic, şi, după ce primeşte primul termen de judecată, se trece la administrarea probelor si pronunţarea unei notificări în acenst sens. Întrebarea se pune, până la primul termen de judecată, ce se întâmplă? Cine pierde şi cine câştigă?  Raspuns: nimeni. Sunt numai pierderi şi de o parte şi de alta. Asociaţia de Proprietari nu poate să îşi achite cheltuielile faţă de furnizori, iar propietarul acumulează şi mai multe penalităţi la care se mai adaugă, onorariu de avocat, dacă e cazul, onorariul evaluatorului sau expertului, iar dacă se va ajunge la executare silită, onorariul executorului judecătoresc şi altele.

            Cert este că ”DURA LEX SED LEX”, legea este dură, dar este lege, iar prin mediere „un proces evitat este un proces câştigat”.